Ruptura de menisc: simptome, tratament și când chirurgia chiar e necesară

Ai durere de genunchi de câteva luni. Ai făcut un RMN, iar pe rezultat scrie „ruptură de corn posterior de menisc medial". Poate ți s-a propus deja o artroscopie.

Rezultatul RMN-ului nu îți spune două lucruri care contează pentru această decizie: o ruptură observată pe imagine poate să nu aibă legătură cu durerea ta, iar pentru cel mai frecvent tip de ruptură după 40 de ani, artroscopia are rezultate similare cu kinetoterapia în studiile riguroase.

Operația ajută în anumite situații clar definite. Acestea sunt însă mai puține decât se crede.

Ce este meniscul și ce face în genunchi

În fiecare genunchi ai două meniscuri, medial (spre interior) și lateral (spre exterior). Sunt structuri de cartilaj fibros, în formă de semilună, așezate între femur și tibie.

Rolul lor e dublu. Amortizează încărcarea, distribuind greutatea pe o suprafață mai mare, și stabilizează articulația, împiedicând femurul să alunece pe platoul tibial.

Un detaliu anatomic contează enorm pentru tratament: doar periferia meniscului este vascularizată. La meniscul medial, zona vascularizată reprezintă 10-30% din lățime. Restul se hrănește prin difuziune din lichidul articular. O ruptură în zona vascularizată se poate vindeca. O ruptură în zona centrală avasculară nu se vindecă singură și nici nu se poate sutura cu șanse rezonabile.

Două tipuri de ruptură, două povești complet diferite

Cea mai mare confuzie din articolele despre menisc vine de aici. Se vorbește despre „ruptura de menisc" ca și cum ar fi o singură boală.

Consensul european ESSKA din 2016 a definit leziunea meniscală degenerativă ca entitate separată tocmai pentru că abordarea terapeutică diferă radical (PMID 28210788).

Dacă ai peste 45 de ani și nu îți amintești niciun traumatism care să fi declanșat durerea, ruptura este aproape sigur degenerativă. În acest caz, informațiile din restul articolului îți vor fi deosebit de utile.

Simptomele și capcana „senzației de blocaj"

Semnele obișnuite ale unei rupturi de menisc:

• —durere pe interlinia articulară, adică pe partea internă sau externă a genunchiului, la nivelul spațiului dintre femur și tibie
• —umflătură care apare la câteva ore după efort
• —senzație de agățare sau de „ceva care se pune" în articulație
• —dificultate la ghemuit, la coborâtul scărilor, la răsucire

Aici intervine o distincție pe care puține articole o fac, deși schimbă decizia terapeutică.

Blocajul mecanic obiectiv înseamnă că genunchiul nu se mai extinde complet, iar la încercarea de extensie medicul simte o oprire elastică. Se constată la examenul clinic. E cauzat de un fragment de menisc care s-a deplasat în articulație.

Senzația de blocaj este ceea ce percepe pacientul: genunchiul pare că se agață sau că ceva „sare" în interior. Această senzație poate exista fără niciun fragment deplasat.

O analiză secundară a trialului FIDELITY a comparat exact acest lucru: la pacienții cu ruptură degenerativă, meniscectomia parțială nu a ameliorat simptomele mecanice mai mult decât o operație simulată (Sihvonen 2016, PMID 26856620). Senzația de agățare, luată singură, nu e o indicație de operație în context degenerativ.

61% dintre rupturile văzute pe RMN nu dor deloc

Acesta e faptul care ar trebui să schimbe felul în care citești rezultatul imagistic.

În 2008, un studiu publicat în New England Journal of Medicine a efectuat examinări RMN ale genunchiului la 991 de persoane cu vârste între 50 și 90 de ani din cohorta Framingham, indiferent dacă aveau sau nu simptome (Englund, PMID 18784100).

Prevalența rupturilor de menisc a crescut de la 19% la femeile de 50-59 de ani până la 56% la bărbații de 70-90 de ani. Iar dintre toți cei care aveau o ruptură pe imagine, 61% nu avuseseră nicio durere, jenă sau redoare în luna dinaintea examinării.

La persoanele cu artroză radiologică, cifrele devin și mai clare. Ruptura de menisc era prezentă la 63% dintre cei cu durere de genunchi și la 60% dintre cei fără durere. Practic aceeași proporție.

Un studiu din 2020 a mers mai departe și a efectuat examinări RMN 3 Tesla asupra ambilor genunchi ai 115 adulți complet asimptomatici, în total 230 de genunchi. A identificat rupturi meniscale la 30% dintre aceștia (Horga, PMID 32060622).

Ce înseamnă asta pentru tine: RMN-ul arată ce există în genunchi, nu neapărat ce te doare. După 50 de ani, o fisură meniscală degenerativă e la fel de comună ca firele albe de păr. Prezența ei pe imagine și cauza durerii tale sunt două întrebări diferite, iar a doua se lămurește la examenul clinic, nu pe hârtia de la RMN.

Diagnostic: ce vede RMN-ul, ce vede ecografia

RMN-ul rămâne standardul pentru evaluarea meniscului. Acesta evidențiază tipul rupturii, localizarea, eventuala deplasare a fragmentului și starea cartilajului din jur.

Ecografia musculo-scheletală are un rol diferit. O meta-analiză a 7 studii prospective, cu 551 de pacienți și cu artroscopia ca referință, a identificat o sensibilitate de 0,88 și o specificitate de 0,90 (Dai 2015, J Orthop Sci, PMID 25916746).

În termeni practici, ecografia ratează aproximativ 1 din 8 rupturi. Nu vizualizează bine cornul posterior al meniscului medial și nu poate evalua un fragment deplasat intercondilian.

La Clinica Maria-Floreasca 23 folosim ecografia pentru evaluarea dinamică în timp real, a chisturilor parameniscale, a patologiei asociate a părților moi și a lichidului articular. Cel mai important, o folosim pentru ghidarea infiltrațiilor. Pentru diagnosticul rupturii în sine, RMN-ul nu poate fi înlocuit.

Tratamentul conservator: ce arată studiile

Protocolul cu cele mai bune dovezi e simplu de descris și greu de urmat până la capăt: 12 săptămâni de kinetoterapie supravegheată, 2-3 ședințe pe săptămână, cu antrenament neuromuscular și de forță.

Trialul OMEX a comparat exact acest program cu meniscectomia parțială la pacienți de vârstă medie cu ruptură degenerativă (Kise 2016, BMJ, PMID 27440192). La 2 ani, rezultatele au fost egale. La 3 luni, grupul care făcuse kinetoterapie avea o forță musculară mai mare decât grupul operat. Urmărirea la 10 ani a confirmat absența unei diferențe (Berg 2025, PMID 39326908).

Trialul ESCAPE a testat non-inferioritatea la pacienți de 45-70 de ani cu ruptură non-obstructivă. Kinetoterapia a fost non-inferioară chirurgiei la 24 de luni (van de Graaf 2018, JAMA, PMID 30285177).

Momentul de reevaluare e la 3 luni. Dacă după un program corect condus durerea și funcția nu s-au ameliorat deloc, atunci se discută alte opțiuni. Înainte de 3 luni, programul nu a avut timp să funcționeze.

Ce arată trialurile despre artroscopie în ruptura degenerativă

În acest caz, dovezile sunt neobișnuit de solide pentru ortopedie, deoarece unul dintre studii a folosit o intervenție chirurgicală simulată.

FIDELITY (Sihvonen 2013, New England Journal of Medicine, PMID 24369076). Studiul a inclus 146 de pacienți cu vârste între 35 și 65 de ani, cu ruptură degenerativă de menisc medial și fără artroză. Toți au intrat în sala de operație. Unora li s-a făcut meniscectomie parțială, iar celorlalți li s-au făcut doar incizia și manevrele, fără să se taie nimic. Nici pacienții, nici evaluatorii nu știau în ce grup se afla fiecare.

La 12 luni nu a existat nicio diferență semnificativă. Nici la 5 ani nu a apărut vreo diferență, iar progresia artrozei nu a fost redusă de operație (PMID 32855201).

METEOR (Katz 2013, PMID 23506518). Studiul a inclus 351 de pacienți cu vârste peste 45 de ani, cu ruptură și artroză ușoară sau moderată, repartizați aleatoriu între chirurgie și kinetoterapie. Ameliorarea WOMAC la 6 luni a fost de 20,9 puncte în grupul operat și de 18,5 puncte în grupul de kinetoterapie. Diferența de 2,4 puncte nu a fost semnificativă statistic.

Un detaliu din METEOR merită menționat pentru o prezentare completă: 30% dintre pacienții repartizați la kinetoterapie au ajuns totuși la operație în primele 6 luni. Programul conservator nu funcționează pentru toată lumea.

Cochrane 2022 a sintetizat 16 trialuri cu 2.105 participanți (O'Connor, PMID 35238404). Concluzia: artroscopia are un beneficiu mic sau nul asupra durerii și funcției la 3 luni, iar certitudinea dovezilor este înaltă.

Trebuie menționate și riscurile, care lipsesc din majoritatea discuțiilor. O meta-analiză a 9 trialuri a identificat un efect asupra durerii de 0,14, echivalent cu 2,4 mm pe o scală vizuală de 100 mm, prezent la 3-6 luni și dispărut la 1-2 ani. Rata trombozei venoase profunde simptomatice a fost de 4,13 la 1.000 de proceduri (Thorlund 2015, BMJ, PMID 26080045).

Când chirurgia chiar e necesară

Există patru situații în care operația este luată serios în considerare.

1. —Blocaj mecanic obiectiv. Genunchiul nu se extinde complet, medicul constată oprirea elastică la examenul clinic. Cauza tipică e o ruptură în ansă de găleată, cu fragment deplasat. Tratamentul conservator rareori rezolvă situația.
2. —Ruptură traumatică la pacient tânăr, în zona vascularizată. Aici scopul e sutura meniscului, nu îndepărtarea lui. Consensul ESSKA din 2019 a lărgit indicațiile de sutură față de practica veche: rupturi considerate anterior irecuperabile pot fi acum reparate (PMID 32052121).
3. —Ruptură asociată cu o leziune a ligamentului încrucișat anterior. Cele două leziuni se tratează în cadrul aceleiași intervenții.
4. —Eșecul unui program conservator corect condus timp de 3 luni, la un pacient cu simptome care îi limitează activitatea zilnică.

Când operația e necesară, alegerea între sutură și meniscectomie contează pe termen lung. Într-un registru suedez care a inclus pacienți cu vârste între 16 și 45 de ani și rupturi traumatice, rata consultațiilor ulterioare pentru artroză de genunchi a fost de 17% după meniscectomie parțială, de 10% după sutură și de 2,3% în populația generală (Persson 2018, PMID 29146386).

Ce se întâmplă după ce ți se scoate meniscul

Meniscul îndepărtat nu se reface. Suprafața de contact dintre femur și tibie scade, iar presiunea pe cartilaj crește.

Studiul istoric de referință a urmărit timp de 21 de ani pacienți cu meniscectomie și i-a comparat cu subiecți de aceeași vârstă și de același sex. Riscul relativ de artroză radiologică a fost 14,0 (Roos 1998, PMID 9550478). Cifra trebuie interpretată cu o precizare: era vorba despre meniscectomie deschisă totală, o tehnică abandonată. Rezultatul nu poate fi extrapolat direct la artroscopia parțială de astăzi.

Datele moderne indică aceeași direcție, dar cu o amploare mai mică. O analiză sistematică a leziunilor de corn posterior medial a identificat progresia spre artroză la 51,4% dintre pacienții tratați prin meniscectomie și la 21,3% dintre cei tratați prin sutură (PMID 38674215).

De aici vine regula practică: se păstrează cât mai mult menisc posibil.

Unde intervin terapiile regenerative

Există date pentru sutura de menisc augmentată cu PRP. Un studiu randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo, efectuat pe 37 de pacienți cu rupturi verticale complete, a identificat o rată de vindecare de 85% în grupul cu PRP, față de 47% în grupul de control, la 18 săptămâni (Kaminski 2018). Totuși, acesta este un singur studiu, cu 37 de pacienți.

O analiză sistematică din 2024 privind PRP ca adjuvant al suturii meniscale a identificat doar 3 trialuri randomizate față de placebo, cu 139 de pacienți în total și cu rezultate mixte (Utrilla, PMID 39694969).

Pentru PRP injectat ca tratament de sine stătător al unei rupturi degenerative, nu avem dovezi care să susțină vindecarea meniscului. Nu promitem asta.

PRP-ul este mai bine documentat în artroza de genunchi, care coexistă frecvent cu ruptura degenerativă. În aceste cazuri, indicația terapeutică vizează artroza, iar leziunea de menisc este o constatare asociată. Poți citi mai multe în articolul dedicat PRP în osteoartrita genunchiului.

Cât durează recuperarea

Intervalele pentru meniscectomie provin din materiale instituționale, nu din studii primare, iar un studiu din 2025 sugerează că sunt prea optimiste pentru revenirea reală la muncă.

Cazul tipic: ce opțiune este potrivită pentru fiecare pacient

Un bărbat de 54 de ani vine cu durere de genunchi de 4 luni, fără să-și amintească vreun traumatism. RMN-ul arată fisură orizontală de corn posterior medial și condropatie femuro-tibială. La examenul clinic genunchiul se extinde complet. Pentru el, programul de 12 săptămâni de kinetoterapie e prima opțiune rezonabilă, iar dacă durerea persistă discutăm despre artroză.

Situația se schimbă complet în cazul unei paciente de 31 de ani, cu durere apărută brusc la fotbal și cu un genunchi care nu se mai întinde. Examenul confirmă blocajul mecanic. Consultul ortopedic devine urgent, iar posibilitatea suturii este luată în considerare de la început.

Iar la un pacient de 62 de ani, cu artroză de genunchi cunoscută și ruptură degenerativă pe RMN, meniscul e o constatare asociată. Tratăm artroza.

Concluzii

Ruptura de menisc pe RMN e o constatare frecventă după 50 de ani, prezentă la peste jumătate dintre bărbații de 70-90 de ani și, în 61% din cazuri, complet nedureroasă.

Pentru ruptura degenerativă, dovezile din trialuri randomizate, inclusiv din unul cu intervenție chirurgicală simulată, arată că artroscopia nu aduce beneficii față de un program corect de kinetoterapie.

Pentru ruptura traumatică cu blocaj mecanic obiectiv, operația rămâne indicată, iar sutura e preferabilă îndepărtării meniscului ori de câte ori e posibilă.

Decizia se ia pe baza examenului clinic, nu doar prin citirea rezultatului RMN.

Disclaimer medical. Informațiile din acest articol au rol educativ și nu înlocuiesc consultul medical. Diagnosticul și tratamentul sunt stabilite individual de medicul specialist, după examinare.

Întrebări frecvente

Se poate vindeca meniscul fără operație?

Depinde de localizarea rupturii. În zona periferică vascularizată, care reprezintă 10-30% din lățimea meniscului medial, vindecarea e posibilă. În zona centrală avasculară, ruptura nu se vindecă. Simptomele se pot ameliora însă și fără vindecarea rupturii, ceea ce explică de ce kinetoterapia funcționează.

Cât durează recuperarea după o ruptură de menisc?

Cu tratament conservator, programul standard e de 12 săptămâni, cu evaluare la 3 luni. După meniscectomie parțială, revenirea la muncă de birou durează 1-2 săptămâni. După sutură, revenirea la sport durează în medie 4-6 luni, pentru că meniscul suturat are nevoie de timp să se vindece.

Ce medicamente ajută la ruptura de menisc?

Antiinflamatoarele reduc durerea și inflamația, dar nu vindecă ruptura și nu modifică evoluția. Se folosesc pe termen scurt, la doza minimă eficace. Niciun medicament oral nu reface țesutul meniscal.

Pot face sport după o ruptură de menisc?

Da, în majoritatea cazurilor. Momentul și intensitatea depind de tipul rupturii și de tratamentul ales. După sutură, revenirea e mai lentă, între 3 și 6 luni, pentru că țesutul are nevoie de protecție.

Ce se întâmplă dacă nu tratez ruptura de menisc?

Pentru o ruptură degenerativă fără blocaj, evoluția e de obicei lentă și simptomele pot fluctua. Pentru o ruptură cu fragment deplasat și blocaj, amânarea poate deteriora cartilajul din jur prin frecare.

Tratament conservator sau operație?

Pentru ruptura degenerativă fără blocaj mecanic, dovezile favorizează clar tratamentul conservator ca primă etapă. Pentru o ruptură traumatică cu blocaj mecanic sau pentru o ruptură reparabilă la un sportiv tânăr, operația se discută de la început.

Cât costă tratamentul?

Depinde de ce e necesar. Consultația ortopedică, ecografia articulară și eventualele infiltrații au tarife afișate în lista noastră de prețuri.

Referințe științifice

• —Englund M, Guermazi A, Gale D, et al. Incidental meniscal findings on knee MRI in middle-aged and elderly persons. N Engl J Med. 2008;359(11):1108-15. PMID: 18784100
• —Sihvonen R, Paavola M, Malmivaara A, et al. Arthroscopic partial meniscectomy versus sham surgery for a degenerative meniscal tear. N Engl J Med. 2013;369(26):2515-24. PMID: 24369076
• —Sihvonen R, Paavola M, Malmivaara A, et al. Arthroscopic partial meniscectomy for a degenerative meniscus tear: a 5 year follow-up of the placebo-surgery controlled FIDELITY trial. Br J Sports Med. 2020;54(22):1332-9. PMID: 32855201
• —Katz JN, Brophy RH, Chaisson CE, et al. Surgery versus physical therapy for a meniscal tear and osteoarthritis. N Engl J Med. 2013;368(18):1675-84. PMID: 23506518
• —O'Connor D, Johnston RV, Brignardello-Petersen R, et al. Arthroscopic surgery for degenerative knee disease. Cochrane Database Syst Rev. 2022;3:CD014328. PMID: 35238404
• —Sihvonen R, Englund M, Turkiewicz A, Järvinen TL. Mechanical symptoms and arthroscopic partial meniscectomy in patients with degenerative meniscus tear: a secondary analysis of a randomized trial. Ann Intern Med. 2016;164(7):449-55. PMID: 26856620
• —Kise NJ, Risberg MA, Stensrud S, et al. Exercise therapy versus arthroscopic partial meniscectomy for degenerative meniscal tear in middle aged patients. BMJ. 2016;354:i3740. PMID: 27440192
• —Berg B, Roos EM, Englund M, et al. Development of osteoarthritis and knee function 10 years after exercise therapy or arthroscopic partial meniscectomy. Br J Sports Med. 2025;59(2):91-8. PMID: 39326908
• —van de Graaf VA, Noorduyn JCA, Willigenburg NW, et al. Effect of early surgery vs physical therapy on knee function among patients with non-obstructive meniscal tears (ESCAPE). JAMA. 2018;320(13):1328-37. PMID: 30285177
• —Horga LM, Hirschmann AC, Henckel J, et al. Prevalence of abnormal findings in 230 knees of asymptomatic adults using 3.0 T MRI. Skeletal Radiol. 2020;49(7):1099-107. PMID: 32060622
• —Dai H, Huang ZG, Chen ZJ, Liu JX. Diagnostic accuracy of ultrasonography in assessing meniscal injury: meta-analysis of prospective studies. J Orthop Sci. 2015;20(4):675-81. PMID: 25916746
• —Persson F, Turkiewicz A, Bergkvist D, Neuman P, Englund M. The risk of symptomatic knee osteoarthritis after arthroscopic meniscus repair vs partial meniscectomy vs the general population. Osteoarthritis Cartilage. 2018;26(2):195-201. PMID: 29146386
• —Roos H, Laurén M, Adalberth T, et al. Knee osteoarthritis after meniscectomy: prevalence of radiographic changes after twenty-one years, compared with matched controls. Arthritis Rheum. 1998;41(4):687-93. PMID: 9550478
• —Thorlund JB, Juhl CB, Roos EM, Lohmander LS. Arthroscopic surgery for degenerative knee: systematic review and meta-analysis of benefits and harms. BMJ. 2015;350:h2747. PMID: 26080045
• —Beaufils P, Becker R, Kopf S, et al. Surgical management of degenerative meniscus lesions: the 2016 ESSKA meniscus consensus. Knee Surg Sports Traumatol Arthrosc. 2017;25(2):335-46. PMID: 28210788
• —Kopf S, Beaufils P, Hirschmann MT, et al. Management of traumatic meniscus tears: the 2019 ESSKA meniscus consensus. Knee Surg Sports Traumatol Arthrosc. 2020;28(4):1177-94. PMID: 32052121
• —Utrilla GS, Roman Degano I, D'Ambrosi R, et al. Efficacy of platelet-rich plasma in meniscal repair surgery: a systematic review of randomized controlled trials. J Orthop Traumatol. 2024;25(1):63. PMID: 39694969
• —Kaminski R, Kulinski K, Kozar-Kaminska K, et al. A prospective, randomized, double-blind, parallel-group, placebo-controlled study evaluating meniscal healing, clinical outcomes, and safety in patients undergoing meniscal repair of unstable, complete vertical meniscal tears treated with platelet rich plasma. Biomed Res Int. 2018;2018:9315815.

---

Revizuit medical de Dr. Cristina Pătru — Medic Primar Ortopedie-Traumatologie | Doctor în Științe Medicale. Specializări: chirurgie artroscopică a genunchiului, sutură și reparare meniscală, ecografie musculo-scheletală. Membru fondator SRATS (Societatea Română de Artroscopie și Traumatologie Sportivă), membru ESSKA.